Hirudoterapie - tratamentul cu lipitori

Hirudoterapie

Aplicarea lipitorilor pe corpul omului cu scop de tratament este cunoscuta inca din antichitate. Astfel de informatie a fost gasita in lucrarile medicinale Galen (Roma antica), Avicena-Ibn Sina etc.

Pe larg raspindita aceasta metoda de tratament a fost la sfirsitul sec.XVIII - inceputul sec.XIX in Europa de vest si Rusia.

Ulterior dezvoltarea furtunoasa a industriei, inclusiv si farmaceutice a substituit metodele naturale de tratament prin admininstrarea preparatelor sintetice.

Tendinta ultimului deceniu in medicina este returnarea la metode de tratament naturale, ce s-au confirmat in istoria tratamentului prin rezultate semnificative si mai putin ofensive -tratamentul cu lipitori medicinale.

LIPITOAREA: Pe glob exista aproape 400 specii de lipitori. In scopuri de tratament se pot folosi doar lipitori medicinale (Hirudo medicinalis, hirudo officinalis). Corpul lipitorii este destul de complicat; are sistem nervos, circulator, excretor si genital. Cele mai dezvoltate sint: sistemul digestive si muscular si constituie 65,5 % din volumul intregului corp. Corpul nu este neted, insa este format din 102 "inele". Capatul cephalic este mai ingust decit capatul caudal.

Ambele capete sint inzestrate cu ventuze, cu care lipitoarea se fixeaza de suprafete. Capatul cephalic mai are si 3 maxilare, fiecare maxilar continind pina la 60 de dinti de chitina cu ajutorul carora lipitoarea musca pielea. Direct de la maxilar incepe esofagul, ce trece in stomac(2/3 din lungimea lipitori). Lungimea unei lipitori mature variaza de la 7,5 mm pina la 18 mm. Se alimenteaza lipitorile cu hrana lichida, lipitorile tinere in natura se pot alimente infuzorii, larvele insectelor de apa, moluste mici, vermi; lipitorile mature- prepara single de la diferite mamifere. O lipitoare ce a mincat pe saturate are nevoie de aproximativ 6 luni pentru degerarea hranei si poate suporta foamea de la 1-3 ani.

Datorita cercetarilor in domeniul biologiei moleculare ingeneriei genice, lipitoarea nu mai este privita ca o simpla metoda de refulare a singelui din capilarele de-asupra organuului cu "probleme", dar un irritant nespecific, complex asupra organismului integru a persoanei supuse acestei metode de tratament.

Este studiat si cunoscut, ca saliva lipitorii medicinale contine nu numai girudina, ci si inhibitori (substante ce neutralizeaza actiunea fermentilor);tripsinei siplasminei), inhibitori a alfa-hemotripsinei, inhibitor a factorului X de coagulare a singelui, calicriinei, fermenti inalt diferentiati:hialuronidaza, colagenaza, triglicerinaza, holesterin -esteraza etc. si cercetarile in acest domeniu continua. Fiecare din aceste substante biologic active cauzeaza cascada de reactii biochimice, ce modifica mediul intern (homeostaza) organismului si in consecinta starea organelor si sistemelor de organe ale omului.

Fenomenele hirudoterapiei: trombolitica,antitrombotica, vasodilatatorie, antisclerotica, antiinflamatorie, antimicrobiana, antalgica, regularea metabolismului lipidic si glucidic, stimularea sistemului imun.

Indicatiile pentru tratamentul cu lipitori sint patologiile inflamatorii si discirculatorii. Dar se stie ca in patogeneza oricarei maladii aceste doua stari, deci marea majoritate a maladiilor cunoscute la anumite faze poate fi tratata prin aplicarea lipitorilor.

Sint succese in tratamentul complex al patologiilor:

• Sistemul cardio-vascular: (hipertensiunea arteriala, stenocardia, cardialgii, boala varicoasa, tromboflebite acute si cornice, ulcere trofice);
• Sistemul respirator: (bronsite cornice, astm bronsic);
• Sistemul gastro-intestinal: (gastrite, hepatite cronice,inclusive cele de etiologii virale, ulcer cronic gastric si duodenal, constipatii cronice, pancreatita cronica, hemoroizi, fisuri anale);
• Chirurgia ortopedica: (stari dupa traumatism osos, articular, ligamentar);
• Urologie: (patologie renala posttraumatica, insuficienta renala cronica de diferita geneza, maladiile prostatei);
• Oftalmologie: (glaucoma, maladiile inflamatorii, stari postoperatorii);
• ORL: (rinita vasomorie, inflamatiile sinusurilor nasale, otite,labirintite, consecinte posttraumatice);
• Ginecologie: (maladiile cronice inflamatorii ale uterului, anexelor uterine, boala aderentiala, formatiuni benigne a uterului si anexelor uterine asa ca:polichistoza ovariana, fibromuoma, endometrioza), mensis insotit de dureri, unele tipuri de sterilitate).